Autor: Bianca Dita

Abstract

Uraniul Sărăcit (DU) este un poluant introdus în mediul înconjurător în principal prin activitatea militară. În timp ce uraniul sărăcit este mai puțin radioactiv decât uraniul natural, încă mai păstrează toată toxicitatea chimică asociată cu elementul original. În doze mari, rinichiul este organul țintă pentru toxicitatea chimică acută a acestui metal, producând necroză tubulară cu potențial letal. În contrast, expunerea la o doză mică de cronică la uraniu sărăcit nu poate produce un set clar și definit de simptome. În ciuda nivelului redus de probe privind radioactivitatea sa,  în cazul în care ajunge sa se acumuleze si este ingerat, poate reprezenta un pericol radiologic. Stadiul actual al cunoștințelor privind DU este discutat.

  1. Istoria timpurie a Uraniului

Uraniul a fost descris pentru prima dată într-un mod științific de către farmacistul german Klaroth, care l-a izolat din deșeuri miniere la momentul respectiv. Apoi a început să fie utilizat la fabricarea vaselor ceramice, sticlă și vopsele. Uraniul a început să primească o atenție odată cu extinderea radiochimiei și a fizicii radiațiilor.

Bolile minerilor au fost primele care urmau să fie legate de riscurile legate de uraniu. Praful radioactiv de la aceste operațiuni miniere, precum și expunerea la uraniu a crescut rata producerii de cancer pulmonar în rândul minerilor germani.

În timpul și după al doilea război mondial, mineritul pentru uraniu a devenit o preocupare intenționată și concentrată, iar studiul uraniului a fost o parte a efortului global. S-au studiat sechelele războiului nuclear, care s-a concentrat pe expunerea la radiațiile dintr-o varietate de izotopi elementari. Toxicitatea chimică a uraniului a căpătat un mare interes.

  1. Expunerea și efectele posibile asupra organismului

Există un consens general privind faptul că inhalarea de praf este, probabil, cea mai importantă cale de expunere. Uraniul natural și sărăcit prezintă mobilitate redusă în sol, dar particulele pot fi resuspendate în aer și inhalate. Apa și aportul alimentar pot juca un rol important  în zonele cu sol necontaminat și cu precipitații, rapoartele recente indică o mai mare mobilitate în sol a particulelor decât anterior. Cu toate acestea, există puține date în literatura de specialitate și declarațiile definitive nu sunt posibile. Din aceste motive, inhalarea de praf este considerată cea mai importantă cale de expunere.

Marea majoritate a DU, care este liber în mediul înconjurător provine din utilizarea muniției. Odată ce acestea sunt folosite, impactul unei ținte de muniție DU va forma un nor de particule variind de la 0.2-15 microni în diametru și este format dintr-o varietate de oxizi. Expunerea potențială la DU are loc astfel: intrarea în răni, inhalarea de praf, contactul cu pielea, intrarea DU în surse de hrană și apă.

O dată ce uraniul este absorbit, va fi distribuit pe scară largă în tot corpul. Oasele acționează ca un rezervor pentru metal și odată ce expunerea s-a oprit, uraniul va fi eliberat din os timp de luni sau ani de acum încolo. Eliminarea se face în principal prin urină, iar uraniul se acumulează în țesutul renal. La doze mai mari, uraniul provoacă daune rinichilor, fiind principala amenințare pentru sănătatea pacientului.

DU traversează de asemenea bariera hematoencefalică și se acumulează, în mod preferențial în anumite regiuni ale creierului, cerebelul și cortexul prezentând concentrații crescătoare ale acestuia. În urma unor studii efectuate pe șoareci și șobolani s-au observat o serie de efecte produse de absorbția particulelor de DU în corp. Cele mai importante sunt: concurența Uraniului cu Calciu la nivelul sinapselor, DU prezintă activitate la nivelul receptorului vitaminei D, DU modifică activitatea serotoninei, DU prezintă activitate la nivelul dopaminei cerebrale, DU crește nivelurile la o varietate de proteine implicate în metabolismul metalic, Du afectează șoarecii și la nivel comportamental, astfel apar dereglări ale somnului și dificultăți în mișcările libere.

2.1. Expunere acută la doze mari

Expunerea acută la doze mari de uraniu apare foarte rar, în cazul unui accident industrial sau în laborator. Oxizii, sărurile comune de uraniu și uraniul metalic oferă un grad redus de risc, cu excepția cazului ingerării sau inhalării într-un anumit fel. Alte forme de uraniu (de exemplu, hexafluorura de uraniu) sunt un pericol chimic direct, datorită naturii lor corozive.

DL50  de uraniu pentru om a fost calculată pentru a fi de aproximativ 14 mg / kg,  în funcție de forma chimică. Șobolanii expuși la acetat de uranil (1 mg / kg injectată) au demonstrat necroză tubulară și modificări ale chimiei sângelui, ceea ce reflectă un compromis renal. După 30 de zile de regenerare au rămas cicatrici corticale. Tratamentul intoxicației uraniului implică îndepărtarea sursei de expunere și tratament de susținere.

2.2. Expunere cronică la doze mici

Expunerea nu este suficientă pentru a produce semnele clasice de toxicitate, în acest caz, insuficiență renală, dar ar produce alte efecte negative. Efectele expunerii sub- acute la DU :

2.2.1. Efecte ale neuro-dezvoltării

Dozele de Uraniu administrate animalelor gestante, care nu sunt suficiente pentru a produce leziuni renale, pot produce: pui de dimensiune mai mici, mortalitate crescută a descendenților acestora și anomalii ale scheletului.

2.2.2.  Efecte neuro-psihice

Animalele adulte expuse la DU arată modificari subtile, dar importante ale comportamentului, printre care memorie afectată. Aceste modificări de comportament se corelează cu peroxidarea lipidelor mediate DU observate în creier. În general, expunerea la DU pare să afecteze capacitatea animalelor de a modula răspunsurile la medii noi.

2.2.3. Alte efecte

Studiile umane care examinează potențialul carcinogen al DU sunt limitate, dar sugestive. Dovezi ale potențialelor efecte cancerigene includ sugestii ale unei creșteri a carcinoamelor cervicale în Iugoslavia și creșteri ale formării micronucleelor la subiecții din regiunea Bosnia / Herțegovina.

În ceea ce privește studiile pe animale,  DU poate produce modificări genetice in vitro,  ruperea ADN-ului, mutația cancerigenă a țesutului bronșic uman în cultură și instabilitatea genomică a osteoblastelor umane cultivate.

2.2.4. Tratament pentru expunerea cronică la doze mici

Este dificilă decizia în privința unui tratament pentru expunerea la o substanță, atunci când nu există nici o definiție clară a ceea ce ar constitui o expunere scăzută sau dovezi clare indicând un rezultat negativ, cel puțin la om. În prezent cea mai clară metodă este îndepărtarea sursei de expunere.

  1. Impactul asupra mediului înconjurător

Conflictul armat şi implicaţiile acestuia asupra problematicii ecologiei constituie o preocupare actuală a factorilor de decizie politico-militară, care se bucură de o atenţie sporită, întrucât războiul prin poluări masive – otrăvind apele şi contaminând solul şi aerul – generează consecinţe grave şi pe termen lung asupra mediului. Cantităţi imense de substanţe extrem de toxice, pulberi şi materiale inflamabile, explozive, gaze toxice, fum, la care se adaugă folosirea uraniului sărăcit produc efecte deosebit de periculoase pentru sănătatea omului şi a mediului.

Dintre cele mai importante efecte posibile amintim: provocarea unor fenomene (ploi torenţiale, uragane, grindină, avalanşe, etc.) care să afecteze grav teritoriul; modificarea compoziţiei aerului, apei şi altor elemente, pe suprafeţe întinse, care să provoace pierderi imense sau să genereze o succesiune de fenomene distrugătoare; modificări orientate în stratul de ozon sau în ionosferă care să afecteze grav un anumit teritoriu; acţiuni (explozii termo-nucleare, stimularea erupţiei unor vulcani etc.) care să producă modificări ale mediului; creşterea catastrofală a nivelului apelor, inundaţii şi chiar cutremure de pământ; modificări grave ale mediului marin; acţiuni punctiforme asupra unor regiuni din zonele polare, ecuatoriale sau cu hidrocarburi care să genereze fenomene distrugătoare; acţiuni climatice.

  1. Concluzii

Armele nucleare constituie o categorie de mijloace de război specifică, diferită de celelalte mijloace atât sub raport cantitativ – producerea de distrugeri masive şi pagube generalizate, – cât şi sub raport calitativ, efectul undei de şoc şi otrăvire masivă prin radioactivitate penetrantă. Un război nuclear implică nu numai costuri enorme, iar din punct de vedere economic pentru învingător rezultatele sunt îndoielnice: toate zonele afectate nu pot fi utilizate şi nici ocupate căci ele sunt contaminate radioactiv. Recuperarea acestor zone pentru viaţa paşnică necesită un timp îndelungat şi cheltuieli importante.

Utilizarea în continuare a unor cantități însemnate de substanțe toxice, radioactive și arme nucleare pot periclita în mod grav mediul şi sănătatea umană sub cel puţin trei aspecte: procesul de producţie; simpla lor prezenţă implică un mare risc pentru mediu şi sănătate; o eventuală utilizare a lor şi chiar un accident ar însemna catastrofe ecologice cu efecte iremediabile asupra mediului şi a omenirii.

Studiile pe animale sugerează că DU poate avea un impact negativ asupra creierului, rinichilor și a oaselor. Datele sugerează, de asemenea, că animalul în curs de dezvoltare ar putea fi în pericol și că poate exista un risc mai mare de cancer datorat creșterii radiațiilor induse. Însă, toate aceste date sunt doar sugestive. Cercetările continuă prin observarea soldaților și a veteranilor de război din zonele afectate. Totuși expunerea la DU poate fi comparată cu expunerea la Plumb, deoarece prezintă o serie de caracteristici fizice si biochimice similare.

Bibliografie

1.Wesch H, Wiethege T, Spiethoff A, Wegener K, Muller K-M, Mehlhorn J. German uranium miner study-historical background and available histopathological material. Radiat. Res. 1999;152:S48–S51.

  1. Briner W. The evolution of depleted uranium as an environmental risk factor, lessons from other metals.Int. J. Environ. Res. Public Health.2006;3:129–135.
  2. Taylor DM, Taylor SK. Environmental uranium and human health.Rev. Environ. Health. 1997;12:147–57.
  3. http://fhp.osd.mil/du/pdfs/ducapstone.pdf

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *